Apa Kevala

"Inca un apus de soare. Inca o zi de tacere. Un oras care poate imi aminteste mult prea bine de tine. Urme de pasi ce incearca sa se tina dupa tine si mult prea multe fete necunoscute. Strazi reci si straine ce ma cearta ca te-am alungat. O banca si un felinar. Ganduri monotome, resemnate si unele lucruri care se intampla pur si simplu fara a putea fi evitate. Amintiri ce-ti poarta mirosul. Un parfum aproape amar de toamna tarzie, in care unele lucruri par pur si simplu sa se uite. Un nod in gat. Si poate putina dezamagire pentru lucurile ce erau si nu mai sunt. Multa  recunostiinta pentru ce a mai ramas...Pentru cei ce sunt inca aici. Putina nostalgie si un ceai cald pe care l-as bea cu tine. O carte in care v-as aduna pe voi toti si nu v-as mai lasa sa plecati niciodata...Cateva randuri iscalite la repezeala : 'Apa Kevala-numai cu tine. Unele lucruri sunt strict legate de tine si cu tine.."


Partea buna e ca in fiecare zi cineva sau ceva imi reaminteste ce inseamna prietenia simpla, neinteresata. De exemplu azi am revazut-o pe Saruca lu' Ade si mi-am limpezit mintea sus pe cetatuie in compania unei surse inepuizabile de optimism.Iti multumesc, Florica pentru ca m-ai lasat sa te rapesc de la scopurile didactice.Run run from law:))

Invitatie

Inchide usa si intra. Dar  intra doar daca crezi  ca nu vei mai pleca niciodata. Te invit la un ceai. E un ceai desavarsit la fel cum il facea bunica mea, plin de arome si povesti. Poate, ca iti va prinde bine. Poate iti va face rau. Sorbeste-l in liniste si cu rabdare. Identifica mirosul si gustul, lasa-te cucerit de lumea mea.  Asculta-ma ! Priveste-ma bine. Eu sunt cea de azi si cea de maine. Nu voi pleca nicaieri. Nici nu ma voi schimba. Daca azi, ti-am facut ceaiul mult prea fierbinte sau fara zahar la fel voi gresii si maine. Daca, sunt neindemanatica si nu sunt o gazda buna la fel voi fi si pe viitor. Te chem in lumea mea dar te descurci. Nu ma pricep  sa te indrum si nici  sa te alung. Nici nu stiu daca as vrea.

E cald si bine. SI uite luna de la fereastra cat de mare si rotunda e! Esti cam tacut sau poate inca te mai gandesti ce mai cauti aici.Poate te-ai ratacit dar esti binevenit. Sa te ascult. Sa te inteleg. Sa te incurajez. Sa vad ceva in tine.

Gata ceaiul. Prea multa monotomie, iti voi face turul! Urmeaza-ma. Vin-o , paseste cu incredere. Nu ma voi ascunde de tine . Inchide ochii si numara pana la zece.

( Pasi grabiti, joviali. Ma ascund jucausa printre rafturile unei biblioteci. Rafturi prafuite deranjate din somnul lor de degetele mele. Vocea ta vibrand in incapere in incercarea de a primi un raspuns.Dar raspunsurile nu exista. Poate doar foarte multe intrebari.)

Unde sunt? Gaseste-ma! Inca mai astept. Am ceva pentru tine.  Prinde-ma. Am fugit. Sunt departe de cercuri, in mijlocul pustietatii. Sunt intr-un patrat. E patratul meu si doar al meu. E frumos. E alb. Si e acasa.

Te privesc pitita dintr-un colt. Pari cam confuz. Sa ies sau sa nu ies din ascunzatoarea mea? Parca as iesi... Si ies. De fiecare data fac asta. Nu-mi pare rau. Ma intampini cu o imbratisare si o cireasa. Iubesc ciresele.  Mi-as planta un cires in fata casei,demult mi-am dorit asta.. Sa creasca mare , sa ma ascunda la umbra lui cand sunt trista  si  ma ademeneasca zilnic. Nu as fi egoista. As impartii tuturor celor ce au pasit in lumea  mea cirese si parti din sufletul meu.

E o lume vie, exact pe gustul meu. E plin de lumanari parfumate si fotografii. Mai inaintam cativa pasi pe acest corridor si ajungem. Unde mergem? Unde trebuie sa ajungem? Pai poate ca nu ar trebui. Drumul acesta il parcurg doar cu oamenii care merita si cand se termina ei au vazut totul, au auzit si cunoscut totul. Apoi tot ei sunt cei care aleg, daca pleaca sau stau mai departe.  La inceput imi era frica de astfel de momente, acum nu-mi mai e.  Sunt o norocoasa ca am intalnit mereu oameni ca tine. Sunt o norocoasa poate ca nu am fost inca dezamagita prea tare. Ca nu am fost prea singura si nici uitata. Cei care ajung aici, de obicei raman. Am ajuns. Vezi usa mare. Inca mai poti da inapoi. Tu ce alegi?