vineri, 9 iulie 2010
It' all about me...
Buna! Numele meu este Roxana, nu Rouzi, nu Rozilet si in nici un caz nu Roxanel(desi uneori se mai accepta si variantele acestea in special pentru prieteni). Nu prea stiu ce as putea sa va spun despre mine, de obicei ii las pe altii sa faca acest lucru. Totusi, trebuie sa precizez faptul ca urasc minciuna si oamenii superficiali care nu stiu sa aprecieze lucrurile simple: mersul in ploaie(chiar daca ai o umbrela in geanta:))a sleepover party, mersul pe bicicleta, experimentele culinare sau excursiile cu cercetasii.) Sunt o persoana simpla si nici nu vreau sa fiu altcumva, desi uneori este destul de greu sa nu te lasi influentat. Cu toate acestea, cu timpul am inceput sa controlez acest lucru "sa ascult, ignor iar ulterior sa ironizez".Cred in noi inceputuri si de aceea consider ca si acest blog este doar un alt inceput"un drum si o poveste, zile insorite ce aduna lumi la o ceasca de cafea"....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ma bucur ca ti-ai adus aminte de mine, Roxana.
RăspundețiȘtergereE bine sa stii ca nu esti singur pe lume. Chiar daca acest lucru n-ar fi real. Si numai un vis. Caci e bine sa visam. E frumos sa iubim. Dar sa si uram. Eu urasc tot cat iubesc.Curios, nu? Iubesc adevarul si urasc minciuna.Numai ca intensitate si confortul sunt deosebite. Nu te simti la fel atunci cand urasti ca atunci cand iubesti.
Si mie imi plac lucrurile simple, Roxana.
Ti-am spus asta,odata, intr-un mesaj de-al meu. Imi plac oamenii simpli. Daca as putea as ridica un monument inchinat
"Omului Simplu". Dar nu cred ca e bine. Pentru ca atunci ar fi sortit pieirii. Omul Simplu exista, trebuie sa existe, mereu.
Imi plac lucrurile simple. Imi plac clipele in care contemplu natura. Ea ma inspira, ma odihneste, ma face fericit.
Imi da putere sa exist si sa rezist.
Imi place sa privesc in departare muntii,
Im place sa-i vad crescand deasupra fruntii.
Imi plac si dealurile tolanind in poale,
Imi place sa le urc si sa cobor agale.
Imi place sa privesc nemarginite plaiuri,
Imi place sa privesc cum apa curge-n valuri.
Imi plac si munti, si dealuri, si ape, si campii,
Imi place sa privesc si sa le vorbesc ca la copii.
Imi place mult ceva sa fac,
Mai mult mi plac cei care tac,
Dilema mea e ca nu stiu,
Sa scriu sau sa nu mai scriu ?
Oricum tacutii sunt mai buni,
Zicea o vorba din batrani.
Dar nici tacut ca un taciune,,
Zi-le, Ioane,dar pe bune!
Atunci cand ai ceva a spune
Chiar de nu-ti faci un renume,
De la lume, pentru lume
............................
Cu prietenie,
Ion
Un Copil, o Casa, un Copac
RăspundețiȘtergereCine un copil nu creste,
Cine un pom nu sadeste,
O casa nu construieste,
Ala, Doamne, nu iubeste,
Degeaba pe lume traieste !
Un copil, o casa, un cpoac ?
Asta-i tot ce trebuie sa fac ?
Un copil, cu vrerea lui Dumnezeu, veni pe lume-se nascu,
In curtea casei, un cpoac mare si frumos crescu.
Noi, parintii, copilul, casa si copacul,
Parea sa fim, parea ca stam acolo cat e veacul.
Asta inseamna sa iubesti?
Atata vrme cat traiesti?
Un copil e o floare- e viata pe pamanat.
In casa stai la adapost de ploaie si de vant.
Copacul ? Copacul ni-i dat de Dumnezeu cel Sfant,
Liantul celor tre « C » e iubirea-cel mai frumos si scump cuvant !
Love to You all
Ion