marți, 14 februarie 2012


Dear Valentino,
I know that today you are the most busiest man in the world but I can't stop making a request. I can imagine that you are overwhelmed by the entire situation since millions of people are expecting you today. You share love at no charge, stop women from watching all over again "Dirty Dancing" on their own, from being chocoholic or compulsive shopers and even manage to determine men to have a break from their football game in an attempt to do something nice for their lovers. I must say that I admire youre efforts but this is not enough and I have to ask you to resign since you are doing youre job only partially. People don't need only one day to love themselves, they should learn to appreciate what they have constantly, to live each moment as if it was the last one. They don't need a day, they would rather use a textbook in order to learn how to express their emotions. I do believe that Santa Clause is doing his job better than you. This is the reason why he always receives cookies from me. Don't take it personal, but I just can't stand watching how you learn people that love is a commercial emotion which has a price, a time limit and a warranty.
P.S: Don't even try to take me to court for defaimation since I am a future lawyer.
With love, Roxana

vineri, 16 septembrie 2011



FM 101.3 Radio Haos din viitor-locul 2 sectiunea eseu Slove-enjoy!


Se spune că viaţa reprezintă totalitatea experienţelor acumulate de-a lungul timpului, că oamenii nu ar trebui să aştepte ca furtunile să treacă pentru a-şi creea propriile idealuri ci chiar dimpotrivă ei ar trebui să danseze în ploaie, invocând clişeele realităţii condamnatului la moarte, neavând nevoie aşadar, de motivul eternităţii ci doar de o singură clipă pentru a-şi materializa cu desăvârşire visele. Viaţa nu ne scuteşte de disconfortul temporalităţii ci chiar dimpotriva ea ne recrutează într-un mod egoist şi definitiv în rândul celor supuşi arhivelor uzate a timpului.
Nimeni şi nimic nu se poate întoarce în timp, recreea fie şi pentru câteva minute ideea, imaginea, sunetul sau mirosul unei realităţi anterioare. Realitatea nu există, ea nu este palpabilă, nu ne poate satisface simţurile şi nevoia raţiunii de dovezi credibile, nefiind altceva decât o ipostază a unei clipe unice cu caracter temporal ce reacţionează în mod diferit în faţa stimulilor destinului şi nu în ultimul rând în faţa unor circumstanţe derizorii. Cu toate acestea, naivi din fire, noi vom încerca ca întotdeauna să ne amăgim, să ne satisfacem nevoia de stabilitate în parametri fictivi, inventând o realitate, invocând ideea unei realităţi în formă de cerc, atribuind astfel, prezentului indici temporali.
Nu ne vom întreba niciodată care sunt nevoile lumii, vom face totul pentru a ne menţine la suprafaţă, pentru a rămâne “vii” într-o lume în care lupta pentru supravieţuire a devenit un război, consumându-ne existenţa în solventul timpului. E greu, dar nimeni nu a spus vreodată că va fi uşor. E confuz, uneori chiar obositor dar nimeni nu ar trebui să se aştepte ca orizontul să fie mereu acelaşi, ca distanţa să nu se mai interpună niciodată între lumea trecutului şi cea a prezentului, a clipei efemere. O singură şansă. O singură încercare. Un singur deznodământ. Aici, nu există compromisuri iar realităţile caută întotdeauna justificari.Aici, nu e loc pentru ezitări, timpul nu aşteaptă iar realităţile se consumă asemenea unor ţigări ieftine fără filtru, una după alta.
Nu te teme de clipă, nu căuta să o amâni, căci temerile pe care refuzi să le înfrunţi te vor îngropa de viu, te vor mânca pe dinăuntru ca o fiară nerăbdatoare ce-şi înghite prada cu totul. Nu încerca nici măcar să te amăgeşti că poţi concura cu timpul căci atunci vei avea parte de o mare dezamăgire, ce-a dea fi marele învins în cursa pe termen lung cu temporalitatea. Acceptă. Acceptă cu cea mai mare uşurinţă să cazi pradă viciului suprem al materialităţii, să pierzi în faţa mândriei şi a raţiunii, mulţumindu-te cu a fi un simplu pion pe tabla de joc a existenţei. Ĵnvaţă să trăieşti clipa cu patimă şi dorinţă incurabila, să te bucuri de momente fără a te întreba ce urmează mai apoi. Mulţumeşte-te cu puţin, căci, atunci, răsplata va fi mare. Nu pune întrebari timpului căci acesta nu-ţi va răspunde niciodată, nu regreta trecutul căci acesta nu poate fi recuperat. Ĵnvaţă să renunţi la a mai dezarhiva dosare existenţiale, să-ţi construieşti o bază de date cu informaţii reactualizate zi de zi, să nu-ţi mai construieşti viitorul pe” ruinele unui basm”, pe iluzia unui vid plin. “Trăieşte azi şi nu maine” căci s-ar putea să nu mai ai această şansă iar atunci totul va fi inutil căci sfârşitul nu poate fi prevăzut, întârziat, oprit, blocat, împiedicat sau de ce nu convins. Sfârşitul e sfârşit, el nu cunoaşte compromisuri, concesii şi nici întâlniri programate la fel cum nici timpul nu se supune unei reguli , fiind statornic în curgerea sa. Nu ai dreptul decât la o singură încercare iar aici, totul depinde de tine, de cum vei face faţă confruntării cu realitatea zilei de zi cu zi, de cum iţi vei înfrunta demonii ajungând să-i domesticeşti şi nu în ultimul rând de modul în care vei alege să-ţi trăieşti povestea. Zarurile sunt în mâinile tale, etichează riscul! Unde şi cum te va duce drumul tău nu poate fi anticipat, căci timpul “ este o dreapta tăiată de o infinitate de puncte, numite alegeri.” Astfel, viaţa nu are un sens unic, o singură bandă, de multe ori ajungând să sfârşeşti chiar pe contrasens.Cu toate acestea, uneori destinaţia finală compensează totul, toate obstacolele întâlnite sau pasagerii inoportuni. Drumul este spontan, plin de răscruci şi de popasuri dar tocmai aceste lucruri fac diferenţa, ne învaţă să fim oameni, să acordăm importanţa cuvenită fiecărui moment.
Suntem fiinţe imperfecte, predispuse greşelilor dar tocmai prin aceste erori, noi reuşim de cele mai multe ori să evoluăm de la stadiul primitiv de marionetă fără conştiinţă voluntară la cel al unui om, de o conştiinţă şi o raţiune impecabilă ce nu se sustrage provocărilor. Fii exigent cu tine însuţi şi nu te mulţumi cu o viaţă mediocră, visează ca şi cum visele nu ar avea un preţ. Alege să crezi în stările informale ale clipelor, să dai o sanşă lucrurilor simple şi nu în ultimul rând să renunţi la tentativele tale de a mai controla timpul, învaţă să fii daltonist atunci când priveşti orizontul, să priveşti lucrurile dintr-o perspectivă scotopică. Renunţă la orice a însemnat ieri, pune capăt oricarui ecou trecut al posteriorităţii, ascultând frecvenţa potrivită. Pune-ţi căştile la urechi şi ascultă cu atenţie ritmul. E cântecul tău personal, restul e zgomot alb. Continuă să înregistrezi variaţiile ritmice ale poveştii tale, urmărind firul invizibil al coincidenţei.Viitorul îţi aparţine, acum, depinde de tine dacă îi aparţii şi tu, lui. “Esti cel care esti si nu este nimic mai bun in lume. Nu te pierde! Nu te judeca!”
( transmisiune incheiata : FM 101.3 Radio Haos din viitor)

marți, 26 iulie 2011

Poveste


Cu o mare intarziere dar mai bine mai tarziu decat niciodata, va propun acest mic fragment ca un elogiu adus unui trecut si al unei prietenii construite pe un vis comun, cel de a te face auzit si "de a impartasii mereu pasiunea pentru frumos, pentru bine si nu in ultimul rand pentru viata". Cu aceasta ocazie doresc si sa multumesc tuturor oamenilor speciali din viata mea pentru ca au reusit sa-si pastreze acest statut de-a lungul timpului.Enjoy

Prolog
Odaia in care dezordinea smulge zambete iar lumina nu tine cont de capriciile nimanui. Timpul se impiedica in pragul usii. Varsta nu e o cerinta. Plapuma ascunde lucrurile ce nu trebuie rostite cu voce tare. Rafturi prafuite unde degetele deseneaza dimineti comestibile cu paine prajita si ceai. Un mic dejun consumat in contul fericirii. Draperii trase ce arunca fugar in camera imagini din amintirile unui copil. Un spatiu ce pastreaza aroma secundelor incurabile dintre un el si o ea.
[In odaie intalnesti mereu un el si o ea.]
Banca din parc in care universul primeste noi sensuri iar tentatiile se consuma doar la suprafata. Atacuri de panica la gandul zilelor ce vor urma, la ideea superficialitatii ce ia nastere fara remuscari. Atingeri pasagere ce impreuna inunda lumi fragede. Miros de primavara ce apropie un el si o ea.
[Pe banca din parc intalnesti mereu un el si o ea.]
Cafeneaua in care totul respira si orice atingi ia brusc viata. Locul in care fiecare tabu este un secret al tuturor.Coltul fericirii, locul perfect de contrabanda al oricarui gand ascuns, locul unde se indeplinesc toate dorintele noptii. Aroma unei simple cesti de cafea aduna sincron de sentimente si zambete fara intentie. Aici, visele devin normalitatea oricui. Aici, gasesti mereu un el si o ea.
[ In cafenea intalnesti mereu un el si o ea. ]
Strada unde totul se misca in ritm alert iar viata se deruleaza in fiecare vitrina. Multimea de oameni ce te inconjoara, te priveste lacoma sa iti cunoasca toate secretele. Priviri insistente aruncate pe furis si un parfum ce iti place si nu iti place. Orasul te priveste, ti se dezvaluie, te fascineaza si te transforma treptat. Fiecare felinar spune o poveste, fiecare raza de lumina ce alina intunericul, poarta soaptele unui el si o ea.
[Pe strada intalnesti mereu un el si o ea.]
Creat de: P.R si C.A

vineri, 9 iulie 2010

"Drumul catre casa unui prieten nu este niciodata lung."


Cineva spunea ca pana si cei mai puternici oameni au avut nevoie de prieteni, ca prietenie este unul dintre cele mai grele teste pe care trebuie sa-l treci ca om.Niciodata insa, sa nu cauti prieteni. Acestia te vor gasi pe tine.Te vor opri pret de o clipa, te vor intreba ce faci iar apoi, ei vor fi singurii care vor mai astepta si raspunsul. Nu cauta definitia prieteniei caci aceasta nu poate fi explicata, e mai presus de fire si ratiune. Unele lucruri insa, nu trebuie explicate si poate e mai bine asa... Poate ca tot ceea ce trebuie sa intelegem defapt, e ca prietenii sunt expresia umanitatii noastre iar noi ca oameni avem datoria de a ne lasa inconjurati de prieteni, de a fi la randul nostru prieteni.Poate ca lucrurile sunt simple iar noi avem tendinta sa le complicam. Poate ca e timpul sa incepem sa facem*drumul invers de la Pamant la Luna" si sa ne permite pret de cateva momente sa zambim.Poate ca e timpul pentru o imbratisare...Trebuie sa incetam sa mai fim egoisti, sa invatam sa ne impartim sufletul pe bucati, sa credem in vise, in oameni si in anotimpul diminetilor furate. Atata timp cat vom face acest lucru, nimeni si nimic nu ne poate sta in cale...



"Pentru ca esentele tari se pastreaza in sticlute mici. Pentru ca nu este o greseala sa crezi, in vise, in oameni si in anotimpul diminetilor furate. Pentru prietenie"

It' all about me...

Buna! Numele meu este Roxana, nu Rouzi, nu Rozilet si in nici un caz nu Roxanel(desi uneori se mai accepta si variantele acestea in special pentru prieteni). Nu prea stiu ce as putea sa va spun despre mine, de obicei ii las pe altii sa faca acest lucru. Totusi, trebuie sa precizez faptul ca urasc minciuna si oamenii superficiali care nu stiu sa aprecieze lucrurile simple: mersul in ploaie(chiar daca ai o umbrela in geanta:))a sleepover party, mersul pe bicicleta, experimentele culinare sau excursiile cu cercetasii.) Sunt o persoana simpla si nici nu vreau sa fiu altcumva, desi uneori este destul de greu sa nu te lasi influentat. Cu toate acestea, cu timpul am inceput sa controlez acest lucru "sa ascult, ignor iar ulterior sa ironizez".Cred in noi inceputuri si de aceea consider ca si acest blog este doar un alt inceput"un drum si o poveste, zile insorite ce aduna lumi la o ceasca de cafea"....