Cartea verbelor. Să greșești

Să greșești…  

Cu toții am făcut greșeli mai mici sau mai mari. Am simțit apăsarea grea a remușcărilor, neputința de a schimba decizii sau atitudini. Încătușat în lanțurile vinovăției. Uneori mai că ai implora pentru o dezlegare sau un canon oricât de greu ar fi el.  Zi de zi și clipă de clipă, încerci să ascunzi în cele mai adânci locuri greșelile pe care o dată, cu naivitate le-ai făcut. Să fi fost oare la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit? Uneltire? Complot? Sau poate simpla agonie...să fi persoana potrivită pentru oamenii nepotriviți. O glumă bună la care doar soarta pare să râdă cu poftă. Un pariu pe care îl pierzi de fiecare dată.  Revanșă peste revanșă, rezultate nefaste.

Oamenii greșesc mereu. Singura diferență e modul în care aceștia reacționează . Unii neagă cu desăvârșire, își poartă povara până la sfârșitul vieții. Învață să împartă patul într-un mod chiar rafinat cu vinovăția lor, s-o prețuiasca doar pentru simplul fapt că le readuce aminte că și ei sunt oameni în simțire. O, dar ce amantă încăpățânată! Ea nu te slăbește niciodată! Te insoțește în așternuturi, în paharul de vin și chiar în brațele lui!

Cealaltă categorie simte nevoia să se expună mereu la brațul vinovăției, să poarte stigmat și să plece capul. Aici, amanta este înlocuită de o soție cicălitoare care îți reamintește mereu slăbiciunile tale, îți inchide orizonturile și parcă pledează mereu în defavoarea ta. Ai evada dar nu ai putere să vezi dincolo de greșelile tale și lucrurile bune pe care le-ai făcut vreodată, să crezi în lecții învățate și în a doua sanșă.

 Te am în mine, te port în mine, în fiecare celulă și în fiecare pulsare a sângelui meu.  Mai îmi aduc aminte de momentul în care ai intrat în viața mea? Poate pe aceași ușă cu el, pe același prag. În același mod pragmatic și ireversibil. Definitiv.

Regrete? Că te-am strâns în brațe? Niciodată. Că te-am iubit? Nici pe atât. Că am fost curajoasă când am intrat în viața ta deși locul era demult ocupat? Incăpâtânare.  Greșeala? Poate. Nu însă, față de tine ci față de cei care m-au iubit mai mult ca tine.  

Vinovăție te primesc în viața mea. În cinstea celor mai mari greșeli care m-au adus la tine!    

                            

Exercitii de echilibru pe sarma

"Nici o pasare nu are un  zbor prea inalt, daca nu zboara cu aripi proprii! "

                                ( William Blake)

Despre oameni

De-a lungul timpului am intalnit tot felul de chipuri si povesti. Am crescut inconjurata de oameni, invatand alaturi de ei cum sa fiu un cu totul alt om. Poate o alta specie. Poate o gluma in societatea zilei de azi sau doar o iluzie…dar in orice caz un om mai bun sau macar o tentativa.  Am ras, am plans,am cedat, am cazut dar am si ridicat. Am ridicat oameni cand aveau nevoie si nu mai gaseau puterea sa o faca. Am investit incredere  orbeste si sentimente.   Am  cunoscut tot cum poate altii nu au cunoscut la varsta mea. Si vin aici, in fata voastra si va spun azi, ca sunt impasibila la tot. Nu am asteptari si nici nu ma mai tem de dezamagiri. Am invatat ca ele fac parte din normalitatea zilei de azi. Obstacole care doar te intaresc, te formeaza si te fac sa devii mai bun. Mai bun ca cei care poate ti-au facut rau.   Si renovarile continua: te construiesti zi dupa zi, dupa fiecare om care a intrat in viata ta, dupa fiecare din cei ce au iesit. Inveti sa nu fugi, sa nu eviti lucrurile ci sa le confrunti direct. Tii garda sus si esti pregatit intotdeauna. Atunci frica dispare dar si copilaria. Te construiesti zi de zi cu caramizile aruncate de ei dar  te ucizi in acelasi timp, inaltand ziduri peste ziduri ca si in povestea cu Ana si mesterul Manole: te ingropi de viu. Te sufoci,lent dar sigur. Si azi, stiu ca oamenii sunt doar niste variabile…dar din pacate ai nevoie de ei caci singuratatea nu e facuta pentru om. M-am certat cu ea prea des si am alungat-o de prea multe ori ca sa va indemn sa o primiti in casa. Ea te dezarmeaza si te fura in modul cel mai hain. Te face sa-ti doresti sa te reintorci la oameni…

Sfatul zilei de azi: Priveste oamenii din jurul tau cu atentie si fura cat mai mult din experienta lor! Inconjoara-te doar cu cei ce merita si nu regreta nici un gol ramas in urma lor! Datorita lor esti ceea ce esti azi! Hppy Valentine'day guys for those who celebrate but don't forget people need to feel loved not only one day!

Apa Kevala

"Inca un apus de soare. Inca o zi de tacere. Un oras care poate imi aminteste mult prea bine de tine. Urme de pasi ce incearca sa se tina dupa tine si mult prea multe fete necunoscute. Strazi reci si straine ce ma cearta ca te-am alungat. O banca si un felinar. Ganduri monotome, resemnate si unele lucruri care se intampla pur si simplu fara a putea fi evitate. Amintiri ce-ti poarta mirosul. Un parfum aproape amar de toamna tarzie, in care unele lucruri par pur si simplu sa se uite. Un nod in gat. Si poate putina dezamagire pentru lucurile ce erau si nu mai sunt. Multa  recunostiinta pentru ce a mai ramas...Pentru cei ce sunt inca aici. Putina nostalgie si un ceai cald pe care l-as bea cu tine. O carte in care v-as aduna pe voi toti si nu v-as mai lasa sa plecati niciodata...Cateva randuri iscalite la repezeala : 'Apa Kevala-numai cu tine. Unele lucruri sunt strict legate de tine si cu tine.."


Partea buna e ca in fiecare zi cineva sau ceva imi reaminteste ce inseamna prietenia simpla, neinteresata. De exemplu azi am revazut-o pe Saruca lu' Ade si mi-am limpezit mintea sus pe cetatuie in compania unei surse inepuizabile de optimism.Iti multumesc, Florica pentru ca m-ai lasat sa te rapesc de la scopurile didactice.Run run from law:))

Invitatie

Inchide usa si intra. Dar  intra doar daca crezi  ca nu vei mai pleca niciodata. Te invit la un ceai. E un ceai desavarsit la fel cum il facea bunica mea, plin de arome si povesti. Poate, ca iti va prinde bine. Poate iti va face rau. Sorbeste-l in liniste si cu rabdare. Identifica mirosul si gustul, lasa-te cucerit de lumea mea.  Asculta-ma ! Priveste-ma bine. Eu sunt cea de azi si cea de maine. Nu voi pleca nicaieri. Nici nu ma voi schimba. Daca azi, ti-am facut ceaiul mult prea fierbinte sau fara zahar la fel voi gresii si maine. Daca, sunt neindemanatica si nu sunt o gazda buna la fel voi fi si pe viitor. Te chem in lumea mea dar te descurci. Nu ma pricep  sa te indrum si nici  sa te alung. Nici nu stiu daca as vrea.

E cald si bine. SI uite luna de la fereastra cat de mare si rotunda e! Esti cam tacut sau poate inca te mai gandesti ce mai cauti aici.Poate te-ai ratacit dar esti binevenit. Sa te ascult. Sa te inteleg. Sa te incurajez. Sa vad ceva in tine.

Gata ceaiul. Prea multa monotomie, iti voi face turul! Urmeaza-ma. Vin-o , paseste cu incredere. Nu ma voi ascunde de tine . Inchide ochii si numara pana la zece.

( Pasi grabiti, joviali. Ma ascund jucausa printre rafturile unei biblioteci. Rafturi prafuite deranjate din somnul lor de degetele mele. Vocea ta vibrand in incapere in incercarea de a primi un raspuns.Dar raspunsurile nu exista. Poate doar foarte multe intrebari.)

Unde sunt? Gaseste-ma! Inca mai astept. Am ceva pentru tine.  Prinde-ma. Am fugit. Sunt departe de cercuri, in mijlocul pustietatii. Sunt intr-un patrat. E patratul meu si doar al meu. E frumos. E alb. Si e acasa.

Te privesc pitita dintr-un colt. Pari cam confuz. Sa ies sau sa nu ies din ascunzatoarea mea? Parca as iesi... Si ies. De fiecare data fac asta. Nu-mi pare rau. Ma intampini cu o imbratisare si o cireasa. Iubesc ciresele.  Mi-as planta un cires in fata casei,demult mi-am dorit asta.. Sa creasca mare , sa ma ascunda la umbra lui cand sunt trista  si  ma ademeneasca zilnic. Nu as fi egoista. As impartii tuturor celor ce au pasit in lumea  mea cirese si parti din sufletul meu.

E o lume vie, exact pe gustul meu. E plin de lumanari parfumate si fotografii. Mai inaintam cativa pasi pe acest corridor si ajungem. Unde mergem? Unde trebuie sa ajungem? Pai poate ca nu ar trebui. Drumul acesta il parcurg doar cu oamenii care merita si cand se termina ei au vazut totul, au auzit si cunoscut totul. Apoi tot ei sunt cei care aleg, daca pleaca sau stau mai departe.  La inceput imi era frica de astfel de momente, acum nu-mi mai e.  Sunt o norocoasa ca am intalnit mereu oameni ca tine. Sunt o norocoasa poate ca nu am fost inca dezamagita prea tare. Ca nu am fost prea singura si nici uitata. Cei care ajung aici, de obicei raman. Am ajuns. Vezi usa mare. Inca mai poti da inapoi. Tu ce alegi?

Olla! Cu toate ca ar trebui sa-mi fac tema la jurnalism, vremea de afara este o muza mult prea buna pentru a nu scrie macar cateva randuri...Hope to enjoy!

Cu toti avem un raft ascuns in biblioteca unde pastram amintiri, miros de trecut imbibat in praf, un loc sigilat de panze complexe de paianjen. Cu toti ne intoarcem mereu acolo, indiferent de circumstante. Atunci e momentul pauzei: te rupi de tot si de toate, incepi sa te intrebi, sa eziti... Te-ai intoarce dar nici chiar de tot. Ai merge dar nici chiar asa de simplu. Ai sta dar nu poti...

Esti strain.Te sufoci. Si, azi parca fiinta ta pare nu tocmai aerisita, parca ar ramane intr-un colt ghemuita si nu ar mai avea curaj sa ridice privirea la cei ce o judeca. Si stai si astepti intr-o tacere ce te  neliniste si mai mult si tii in tine pana la ultima picatura pana cand paharul se umple si da pe dinafara. Atunci nu mai ai nevoie de nimeni si nimic si parca incepe sa-ti placa golul din mintea ta, sa te pastrezi departe de ochii curiosilor. Pauza de la tot si toate. Si nu mai lupti si nu mai iei parte la razboaie inutile si nu-ti mai contorsionezi sufletul in mii si mii de bucati. Sau poate doar ca nu mai simti tu nimic. Esti paralizat. Azi, toti muschii mei imi spun ca au obosit sa imbratiseze intreaga lume  ca ar renunta si poate cu mult mai mult decat atat...Fara intrigi. Fara complicatii. Azi plec din gura lumii. Ea nu-mi da de mancare si nici nu ma face fericita. Ea nu ma imbratisezeaza si nici nu mie loiala....

Sfatul de azi pentru voi este urmatorul: "Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!" Mahatma 

 Gandhi

A normal speech about me- inspired by Marinela

 Hi there people! If you are interested in knowing me you should know even from beginning that nothing is simple with me. I have an awkard personality. I am so spontaneous that sometimes people might be scared . I try hardly to enter people’s heart, to invade their privacy, to wear down their patience,to test their reactions. Sometimes they call me names. Sometimes they shout at me. Sometimes they give up and accept that I am a lost cause....and that is awkard because I never felt myself as being lost. Most often they fail and just love me. But there is more to add. Awkardly enough, I have space and room in my heart for everybody. There is not a single awkard person to be left outside. I love unlimited . I love and I am not afraid to express my feelings....and sometimes this might be awkard. You might be hugged unexpectedly, suffocated with affection when you don’t need it and stocked several days by an awkard person( me) who insist to apologies for every single potential mistake. My friends tried to change me but awkwardly enough I am stubborn like a jackass. But wait there is more. I also have akward switches of moods. Sometimes you might look at me and say  that I am so happy that I will never have to eat chocolate again  and then after a few minutes you might find me lying on the ground with an awkard face which says: Bing bang, I have been knocked down. Luckily enough, music heals everything. Well, there we are. I have an amazing awkard voice which I use it everytime when I take a shower or when I am cleaning dust. You might say that it is quite awkard the fact that I waste my voice. Well, don’t say it twice because you might be put in face of an awkard moment: you listening me at endless singing:D. Well, hmm I also love awkard cows. My passion towards them is so big that at one point I even convince my boyfriend to buy me a cow mug. Awkard you might say, but watch out because I do use that specifical mug!!! Sometimes people also tell me that I am spoiled which is partially true because I do like to fit in and be scattered. Awkardly enough I am not so “hot and sexy” as I would like to be but my grandmother erase this frustration since in her mind I already won the most famous beauty contest. I lack in punctuality...but awkwardly enough there is an explanation: my mother gave me a late birth –so I have a genetical excuse-be patient with me.
 P.S: The awkard girl is just at three more steps until the holiday so prepare because she promise to be wild and eat summer at her breakfast, lunch and dinner. But for the moment I must endure the awkard moment when I have to go back to learning and deciphering the awkard meanings of the book” Drept Comunitar” Oh, btw awkwardly enough I want to adopt a dog. ....I promise to be responsible and allow him to stay chill with D.A.B's dog- Mickey:D all day all night