sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Invitatie



Inchide usa si intra. Dar  intra doar daca crezi  ca nu vei mai pleca niciodata. Te invit la un ceai. E un ceai desavarsit la fel cum il facea bunica mea, plin de arome si povesti. Poate, ca iti va prinde bine. Poate iti va face rau. Sorbeste-l in liniste si cu rabdare. Identifica mirosul si gustul, lasa-te cucerit de lumea mea.  Asculta-ma ! Priveste-ma bine. Eu sunt cea de azi si cea de maine. Nu voi pleca nicaieri. Nici nu ma voi schimba. Daca azi, ti-am facut ceaiul mult prea fierbinte sau fara zahar la fel voi gresii si maine. Daca, sunt neindemanatica si nu sunt o gazda buna la fel voi fi si pe viitor. Te chem in lumea mea dar te descurci. Nu ma pricep  sa te indrum si nici  sa te alung. Nici nu stiu daca as vrea.
E cald si bine. SI uite luna de la fereastra cat de mare si rotunda e! Esti cam tacut sau poate inca te mai gandesti ce mai cauti aici.Poate te-ai ratacit dar esti binevenit. Sa te ascult. Sa te inteleg. Sa te incurajez. Sa vad ceva in tine.
Gata ceaiul. Prea multa monotomie, iti voi face turul! Urmeaza-ma. Vin-o , paseste cu incredere. Nu ma voi ascunde de tine . Inchide ochii si numara pana la zece.
( Pasi grabiti, joviali. Ma ascund jucausa printre rafturile unei biblioteci. Rafturi prafuite deranjate din somnul lor de degetele mele. Vocea ta vibrand in incapere in incercarea de a primi un raspuns.Dar raspunsurile nu exista. Poate doar foarte multe intrebari.)
Unde sunt? Gaseste-ma! Inca mai astept. Am ceva pentru tine.  Prinde-ma. Am fugit. Sunt departe de cercuri, in mijlocul pustietatii. Sunt intr-un patrat. E patratul meu si doar al meu. E frumos. E alb. Si e acasa.
Te privesc pitita dintr-un colt. Pari cam confuz. Sa ies sau sa nu ies din ascunzatoarea mea? Parca as iesi... Si ies. De fiecare data fac asta. Nu-mi pare rau. Ma intampini cu o imbratisare si o cireasa. Iubesc ciresele.  Mi-as planta un cires in fata casei,demult mi-am dorit asta.. Sa creasca mare , sa ma ascunda la umbra lui cand sunt trista  si  ma ademeneasca zilnic. Nu as fi egoista. As impartii tuturor celor ce au pasit in lumea  mea cirese si parti din sufletul meu.
E o lume vie, exact pe gustul meu. E plin de lumanari parfumate si fotografii. Mai inaintam cativa pasi pe acest corridor si ajungem. Unde mergem? Unde trebuie sa ajungem? Pai poate ca nu ar trebui. Drumul acesta il parcurg doar cu oamenii care merita si cand se termina ei au vazut totul, au auzit si cunoscut totul. Apoi tot ei sunt cei care aleg, daca pleaca sau stau mai departe.  La inceput imi era frica de astfel de momente, acum nu-mi mai e.  Sunt o norocoasa ca am intalnit mereu oameni ca tine. Sunt o norocoasa poate ca nu am fost inca dezamagita prea tare. Ca nu am fost prea singura si nici uitata. Cei care ajung aici, de obicei raman. Am ajuns. Vezi usa mare. Inca mai poti da inapoi. Tu ce alegi?

luni, 29 octombrie 2012



Olla! Cu toate ca ar trebui sa-mi fac tema la jurnalism, vremea de afara este o muza mult prea buna pentru a nu scrie macar cateva randuri...Hope to enjoy!

Cu toti avem un raft ascuns in biblioteca unde pastram amintiri, miros de trecut imbibat in praf, un loc sigilat de panze complexe de paianjen. Cu toti ne intoarcem mereu acolo, indiferent de circumstante. Atunci e momentul pauzei: te rupi de tot si de toate, incepi sa te intrebi, sa eziti... Te-ai intoarce dar nici chiar de tot. Ai merge dar nici chiar asa de simplu. Ai sta dar nu poti...
Esti strain.Te sufoci. Si, azi parca fiinta ta pare nu tocmai aerisita, parca ar ramane intr-un colt ghemuita si nu ar mai avea curaj sa ridice privirea la cei ce o judeca. Si stai si astepti intr-o tacere ce te  neliniste si mai mult si tii in tine pana la ultima picatura pana cand paharul se umple si da pe dinafara. Atunci nu mai ai nevoie de nimeni si nimic si parca incepe sa-ti placa golul din mintea ta, sa te pastrezi departe de ochii curiosilor. Pauza de la tot si toate. Si nu mai lupti si nu mai iei parte la razboaie inutile si nu-ti mai contorsionezi sufletul in mii si mii de bucati. Sau poate doar ca nu mai simti tu nimic. Esti paralizat. Azi, toti muschii mei imi spun ca au obosit sa imbratiseze intreaga lume  ca ar renunta si poate cu mult mai mult decat atat...Fara intrigi. Fara complicatii. Azi plec din gura lumii. Ea nu-mi da de mancare si nici nu ma face fericita. Ea nu ma imbratisezeaza si nici nu mie loiala....

Sfatul de azi pentru voi este urmatorul: "Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!" Mahatma 
 Gandhi


miercuri, 20 iunie 2012

A normal speech about me- inspired by Marinela

 Hi there people! If you are interested in knowing me you should know even from beginning that nothing is simple with me. I have an awkard personality. I am so spontaneous that sometimes people might be scared . I try hardly to enter people’s heart, to invade their privacy, to wear down their patience,to test their reactions. Sometimes they call me names. Sometimes they shout at me. Sometimes they give up and accept that I am a lost cause....and that is awkard because I never felt myself as being lost. Most often they fail and just love me. But there is more to add. Awkardly enough, I have space and room in my heart for everybody. There is not a single awkard person to be left outside. I love unlimited . I love and I am not afraid to express my feelings....and sometimes this might be awkard. You might be hugged unexpectedly, suffocated with affection when you don’t need it and stocked several days by an awkard person( me) who insist to apologies for every single potential mistake. My friends tried to change me but awkwardly enough I am stubborn like a jackass. But wait there is more. I also have akward switches of moods. Sometimes you might look at me and say  that I am so happy that I will never have to eat chocolate again  and then after a few minutes you might find me lying on the ground with an awkard face which says: Bing bang, I have been knocked down. Luckily enough, music heals everything. Well, there we are. I have an amazing awkard voice which I use it everytime when I take a shower or when I am cleaning dust. You might say that it is quite awkard the fact that I waste my voice. Well, don’t say it twice because you might be put in face of an awkard moment: you listening me at endless singing:D. Well, hmm I also love awkard cows. My passion towards them is so big that at one point I even convince my boyfriend to buy me a cow mug. Awkard you might say, but watch out because I do use that specifical mug!!! Sometimes people also tell me that I am spoiled which is partially true because I do like to fit in and be scattered. Awkardly enough I am not so “hot and sexy” as I would like to be but my grandmother erase this frustration since in her mind I already won the most famous beauty contest. I lack in punctuality...but awkwardly enough there is an explanation: my mother gave me a late birth –so I have a genetical excuse-be patient with me.
 P.S: The awkard girl is just at three more steps until the holiday so prepare because she promise to be wild and eat summer at her breakfast, lunch and dinner. But for the moment I must endure the awkard moment when I have to go back to learning and deciphering the awkard meanings of the book” Drept Comunitar” Oh, btw awkwardly enough I want to adopt a dog. ....I promise to be responsible and allow him to stay chill with D.A.B's dog- Mickey:D all day all night

joi, 12 aprilie 2012


"Alege-mă pe mine, ia-mă pe mine, iubeşte-mă pe mine!"
Se spune ca orice barbat simte pentru o femeie frumoasa ceea ce se numeste dragoste si cu toate acestea de cele mai multe ori Ea nu e nici pe departe de a fi perfecta...


Cum stii totusi, mai ales cand esti pus in situatia statistica din Romania de" prea multe, prea putini" cand sa o alegi pe Ea? Mai precis de ce?
Raspunsul:
1. Principalul motiv pentru care o alegi pe Ea, desi mintea ta ar putea fugii in mai multe locuri se datoreaza articolului 273 din Codul Civil care prevede ca este strict interzisa bigamia. Sorry boys to dissapoint you!:>
2. Un barbat simte nevoie de afectiune in mod constant si de o mancare gatita cel putin saptamanal daca nu zilnic.Don't worry if She can cook only eggs with fried potatoes, you will learn together!
3. Cu toate ca de cele mai multe ori frumusetea este primul lucru care impresioneaza ochiul, trebuie sa fii atent sa iei in considerare toate aspectele: personalitatea ei, modul de gandire, de reactie si cel mai important modul in care acceasta se adapteaza la situatii limita si stres.Nu ai vrea sa ai in casa ta 24 din 24 un pachet de nervi si o persoana mult prea imprevizibila....
4. Ar trebui sa fie puternica. Altfel, mitul barbatilor puternici ar disparea si el...:D
5. Neaparat priceputa in a-si face intrari spectaculoase, dramatice. Cu totii iubim sa ni se gadile orgoliul cate un pic... iar pe tine nimic nu te poate avantaja mai mult decat faptul de-ati fii laudata femeia pe care o iubesti.
6. Spontana, indrazneata si totusi stangace. Da, stangacia e un criteriu esential...caci altfel unde ar mai fi rolul tau in a o proteja pe ea, in a o ocroti ?
7. Si totusi...cel mai important lucru ramane cu siguranta faptul de a fi cat mai aproape de tine si cat mai intelegatoare..atunci cand mergi la un meci cu baietii sau cand ai refuzat sa duci cosul de gunoi de mai bine de o luna de zile.
P.S: Happy birtday boys in advance cause you don't need only one day to celebrate you if you have the loved one near you!
With love, R writing from her old room.

marți, 14 februarie 2012


Dear Valentino,
I know that today you are the most busiest man in the world but I can't stop making a request. I can imagine that you are overwhelmed by the entire situation since millions of people are expecting you today. You share love at no charge, stop women from watching all over again "Dirty Dancing" on their own, from being chocoholic or compulsive shopers and even manage to determine men to have a break from their football game in an attempt to do something nice for their lovers. I must say that I admire youre efforts but this is not enough and I have to ask you to resign since you are doing youre job only partially. People don't need only one day to love themselves, they should learn to appreciate what they have constantly, to live each moment as if it was the last one. They don't need a day, they would rather use a textbook in order to learn how to express their emotions. I do believe that Santa Clause is doing his job better than you. This is the reason why he always receives cookies from me. Don't take it personal, but I just can't stand watching how you learn people that love is a commercial emotion which has a price, a time limit and a warranty.
P.S: Don't even try to take me to court for defaimation since I am a future lawyer.
With love, Roxana

vineri, 16 septembrie 2011



FM 101.3 Radio Haos din viitor-locul 2 sectiunea eseu Slove-enjoy!


Se spune că viaţa reprezintă totalitatea experienţelor acumulate de-a lungul timpului, că oamenii nu ar trebui să aştepte ca furtunile să treacă pentru a-şi creea propriile idealuri ci chiar dimpotrivă ei ar trebui să danseze în ploaie, invocând clişeele realităţii condamnatului la moarte, neavând nevoie aşadar, de motivul eternităţii ci doar de o singură clipă pentru a-şi materializa cu desăvârşire visele. Viaţa nu ne scuteşte de disconfortul temporalităţii ci chiar dimpotriva ea ne recrutează într-un mod egoist şi definitiv în rândul celor supuşi arhivelor uzate a timpului.
Nimeni şi nimic nu se poate întoarce în timp, recreea fie şi pentru câteva minute ideea, imaginea, sunetul sau mirosul unei realităţi anterioare. Realitatea nu există, ea nu este palpabilă, nu ne poate satisface simţurile şi nevoia raţiunii de dovezi credibile, nefiind altceva decât o ipostază a unei clipe unice cu caracter temporal ce reacţionează în mod diferit în faţa stimulilor destinului şi nu în ultimul rând în faţa unor circumstanţe derizorii. Cu toate acestea, naivi din fire, noi vom încerca ca întotdeauna să ne amăgim, să ne satisfacem nevoia de stabilitate în parametri fictivi, inventând o realitate, invocând ideea unei realităţi în formă de cerc, atribuind astfel, prezentului indici temporali.
Nu ne vom întreba niciodată care sunt nevoile lumii, vom face totul pentru a ne menţine la suprafaţă, pentru a rămâne “vii” într-o lume în care lupta pentru supravieţuire a devenit un război, consumându-ne existenţa în solventul timpului. E greu, dar nimeni nu a spus vreodată că va fi uşor. E confuz, uneori chiar obositor dar nimeni nu ar trebui să se aştepte ca orizontul să fie mereu acelaşi, ca distanţa să nu se mai interpună niciodată între lumea trecutului şi cea a prezentului, a clipei efemere. O singură şansă. O singură încercare. Un singur deznodământ. Aici, nu există compromisuri iar realităţile caută întotdeauna justificari.Aici, nu e loc pentru ezitări, timpul nu aşteaptă iar realităţile se consumă asemenea unor ţigări ieftine fără filtru, una după alta.
Nu te teme de clipă, nu căuta să o amâni, căci temerile pe care refuzi să le înfrunţi te vor îngropa de viu, te vor mânca pe dinăuntru ca o fiară nerăbdatoare ce-şi înghite prada cu totul. Nu încerca nici măcar să te amăgeşti că poţi concura cu timpul căci atunci vei avea parte de o mare dezamăgire, ce-a dea fi marele învins în cursa pe termen lung cu temporalitatea. Acceptă. Acceptă cu cea mai mare uşurinţă să cazi pradă viciului suprem al materialităţii, să pierzi în faţa mândriei şi a raţiunii, mulţumindu-te cu a fi un simplu pion pe tabla de joc a existenţei. Ĵnvaţă să trăieşti clipa cu patimă şi dorinţă incurabila, să te bucuri de momente fără a te întreba ce urmează mai apoi. Mulţumeşte-te cu puţin, căci, atunci, răsplata va fi mare. Nu pune întrebari timpului căci acesta nu-ţi va răspunde niciodată, nu regreta trecutul căci acesta nu poate fi recuperat. Ĵnvaţă să renunţi la a mai dezarhiva dosare existenţiale, să-ţi construieşti o bază de date cu informaţii reactualizate zi de zi, să nu-ţi mai construieşti viitorul pe” ruinele unui basm”, pe iluzia unui vid plin. “Trăieşte azi şi nu maine” căci s-ar putea să nu mai ai această şansă iar atunci totul va fi inutil căci sfârşitul nu poate fi prevăzut, întârziat, oprit, blocat, împiedicat sau de ce nu convins. Sfârşitul e sfârşit, el nu cunoaşte compromisuri, concesii şi nici întâlniri programate la fel cum nici timpul nu se supune unei reguli , fiind statornic în curgerea sa. Nu ai dreptul decât la o singură încercare iar aici, totul depinde de tine, de cum vei face faţă confruntării cu realitatea zilei de zi cu zi, de cum iţi vei înfrunta demonii ajungând să-i domesticeşti şi nu în ultimul rând de modul în care vei alege să-ţi trăieşti povestea. Zarurile sunt în mâinile tale, etichează riscul! Unde şi cum te va duce drumul tău nu poate fi anticipat, căci timpul “ este o dreapta tăiată de o infinitate de puncte, numite alegeri.” Astfel, viaţa nu are un sens unic, o singură bandă, de multe ori ajungând să sfârşeşti chiar pe contrasens.Cu toate acestea, uneori destinaţia finală compensează totul, toate obstacolele întâlnite sau pasagerii inoportuni. Drumul este spontan, plin de răscruci şi de popasuri dar tocmai aceste lucruri fac diferenţa, ne învaţă să fim oameni, să acordăm importanţa cuvenită fiecărui moment.
Suntem fiinţe imperfecte, predispuse greşelilor dar tocmai prin aceste erori, noi reuşim de cele mai multe ori să evoluăm de la stadiul primitiv de marionetă fără conştiinţă voluntară la cel al unui om, de o conştiinţă şi o raţiune impecabilă ce nu se sustrage provocărilor. Fii exigent cu tine însuţi şi nu te mulţumi cu o viaţă mediocră, visează ca şi cum visele nu ar avea un preţ. Alege să crezi în stările informale ale clipelor, să dai o sanşă lucrurilor simple şi nu în ultimul rând să renunţi la tentativele tale de a mai controla timpul, învaţă să fii daltonist atunci când priveşti orizontul, să priveşti lucrurile dintr-o perspectivă scotopică. Renunţă la orice a însemnat ieri, pune capăt oricarui ecou trecut al posteriorităţii, ascultând frecvenţa potrivită. Pune-ţi căştile la urechi şi ascultă cu atenţie ritmul. E cântecul tău personal, restul e zgomot alb. Continuă să înregistrezi variaţiile ritmice ale poveştii tale, urmărind firul invizibil al coincidenţei.Viitorul îţi aparţine, acum, depinde de tine dacă îi aparţii şi tu, lui. “Esti cel care esti si nu este nimic mai bun in lume. Nu te pierde! Nu te judeca!”
( transmisiune incheiata : FM 101.3 Radio Haos din viitor)

marți, 26 iulie 2011

Poveste


Cu o mare intarziere dar mai bine mai tarziu decat niciodata, va propun acest mic fragment ca un elogiu adus unui trecut si al unei prietenii construite pe un vis comun, cel de a te face auzit si "de a impartasii mereu pasiunea pentru frumos, pentru bine si nu in ultimul rand pentru viata". Cu aceasta ocazie doresc si sa multumesc tuturor oamenilor speciali din viata mea pentru ca au reusit sa-si pastreze acest statut de-a lungul timpului.Enjoy

Prolog
Odaia in care dezordinea smulge zambete iar lumina nu tine cont de capriciile nimanui. Timpul se impiedica in pragul usii. Varsta nu e o cerinta. Plapuma ascunde lucrurile ce nu trebuie rostite cu voce tare. Rafturi prafuite unde degetele deseneaza dimineti comestibile cu paine prajita si ceai. Un mic dejun consumat in contul fericirii. Draperii trase ce arunca fugar in camera imagini din amintirile unui copil. Un spatiu ce pastreaza aroma secundelor incurabile dintre un el si o ea.
[In odaie intalnesti mereu un el si o ea.]
Banca din parc in care universul primeste noi sensuri iar tentatiile se consuma doar la suprafata. Atacuri de panica la gandul zilelor ce vor urma, la ideea superficialitatii ce ia nastere fara remuscari. Atingeri pasagere ce impreuna inunda lumi fragede. Miros de primavara ce apropie un el si o ea.
[Pe banca din parc intalnesti mereu un el si o ea.]
Cafeneaua in care totul respira si orice atingi ia brusc viata. Locul in care fiecare tabu este un secret al tuturor.Coltul fericirii, locul perfect de contrabanda al oricarui gand ascuns, locul unde se indeplinesc toate dorintele noptii. Aroma unei simple cesti de cafea aduna sincron de sentimente si zambete fara intentie. Aici, visele devin normalitatea oricui. Aici, gasesti mereu un el si o ea.
[ In cafenea intalnesti mereu un el si o ea. ]
Strada unde totul se misca in ritm alert iar viata se deruleaza in fiecare vitrina. Multimea de oameni ce te inconjoara, te priveste lacoma sa iti cunoasca toate secretele. Priviri insistente aruncate pe furis si un parfum ce iti place si nu iti place. Orasul te priveste, ti se dezvaluie, te fascineaza si te transforma treptat. Fiecare felinar spune o poveste, fiecare raza de lumina ce alina intunericul, poarta soaptele unui el si o ea.
[Pe strada intalnesti mereu un el si o ea.]
Creat de: P.R si C.A